Din păcate, în industria hârtiei nu există încă un cod general valabil, conform căruia sortimentele de hârtie să poată fi clasificate ca nedăunătoare pentru mediu, clasa l, clasa 2, etc.
Există câteva abordări - susţinute de Mondi Business Paper – ale fabricilor scandinave pentru realizarea unui aşa-numit bilanţ ecologic (evaluarea sortimentelor pe criterii) pentru realizarea, cuprinderea şi clasificarea fiecărui sortiment de hârtie.
Pentru o astfel de clasificare, trebuie să existe o evaluare, de la alegerea materiilor prime, trecând prin subprodusele dăunătoare rezultate în procesul de producţie, şi până la sistemele alese pentru transportul de la fabrică la client. Alocarea numărului de puncte pentru fiecare criteriu ar conduce atunci la o valoare caracteristică ecologică, care să reprezinte compatibilitatea unui tip de hârtie cu mediul într-un mod mai corect decât se poate face cu ajutorul mijloacelor actuale.
În prezent există diferite distincţii ecologice, care clasifică toate domeniile parţiale ale unui sortiment de hârtie sau ale unui proces de producţie.
Cele mai importante sunt:
- Îngerul albastru: 100 % hârtie veche
- Forest Stewardship Council-FSC: ecologie maximă
- Lebăda nordică: producţie săracă în materiale nocive
- Eticheta ecologică austriacă: tiraje stricte
- Eticheta-ECO: eticheta ecologică UE
- Floarea UE pentru Dalum
